Vorbind despre parcursul în oglindă, prin care Ioan Aurel Mureșan își raportează propriul discurs plastic la modele, criticul Ramona Novicov spune:
„Apud Magister este o minunată tentativă de a construi o ecluză între spiritul ce a animat arta secolelor trecute și spiritul artei contemporane.
Spirit profund reflexiv, modelat de o vastă cultură vizuală și literară, Ioan Aurel Mureșan a fost atras în mod firesc de compania pictorilor din perioadelor turbulente prin care se încheiau, problematic, marile epoci ale imaginii triumfătoare. Lumea în care s-a aventurat, pe deplin stăpân pe propria sa măiestrie și știință fabulatorie, a fost cea a pictorilor din interval, greu de clasat, de felul tenebroșilor, decadentiștilor, vizionarilor. (…). În fond, Apud Magister este un vast și intim comentariu critic, o coborâre abruptă în punctul de naștere al conceptului pictural, acolo unde e posibilă transmutarea ideii genuine în alt limbaj.” (Fragment din textul introductiv Tizian, Fragonard, Duchamp and All That Jazz).
Expoziția este însoțită de un catalog, ca un dublu jurnal: pe de o parte, al experienței picturale: work in progress a creației; pe de altă parte, al experienței de receptare.
Acestui tip de exercițiu în oglindă, curatoarea Liviana Dan îi spune Jurnalul-proiect:
„Între 17 martie 2020 și 31 mai 2021, Ioan Aurel Mureșan pictează 22 de lucrări dintr-o serie intitulată „Apud magister”. Referințele sunt celebre: Tizian, Fragonard, Caspar David Friedrich, Grünewald, Rubens, Watteau… Alegerea este înspre un trecut clasic care trăiește solid sub suprafață.
Tot în această perioadă, Sorina Jecza scrie zilnic despre aceste lucrări – o fantezie pe marginea picturii, o fantezie pentru pictură.
Este vorba despre două jurnale paralele.” (Fragment din postfața catalogului, Jurnalul, nostalgia roz și eternitatea. Sorina Jecza iubește poezia).
Jocurile multiple parcurg un scenariu specific postmodernității de care Ioan Aurel Mureșan este atașat.
