Titlul ales, Ultrasilvania, trebuie înțeles în cheia jocului semantic propus de artist în scopul intensificării semnificației. Discursul invită în geografia unei „ultra”-realități închipuite, ce vorbește despre sinele artistului. Numele Transilvania – aluzie biografică la călătoriile artistului – este deconstruit, prefixul trans- din etimologia latină a numelui fiind înlocuit cu ultra-, ce accentuează sensul de „intens”, „exceptional”, „peste măsură”. Peisajul transilvan, transpus în limbajul picturii, devine peisaj ultrasilvan. Rezultatul este o expresivitate a picturii densă, concentrată, aproape informală. Peisajele ultrasilvane aparțin unui spațiu exterior și unuia interior, deopotrivă. Esența acestora rezidă în intensitatea, aproape excesivă (întărită prin particula ultra-) a geografiei interioare, supraîncărcată de sens, frământată și densă, în beneficiul Picturii.
Subtitlul expoziției – Pictura ca pharmakon – introduce cel de-al doilea palier sugerat de artist. Filmul Călătoria (https://youtu.be/HY3fWY76_hU) aduce în spațiul expoziției vocea lui Ioan Aurel Mureșan însuși ce dă glas poveștii cuprinzând avatarurile drumului al cărui capăt se încheie în picturile expuse.
În acest sens, expoziția nu este doar o expoziție, ci o lucidă și neîndurătoare ex-punere de sine ce pune în discuție ființa artistului în întregime, ca generator al creativității, într-un discurs despre limite, reziliență, catalizatori, despre modul în care se reconfigurează continuu energiile. Procesul de re-enactment, de reconstituire al căii spre sine, este explorat cu mijloacele raționale ale autoanalizei, creând un al doilea registru în raport cu pictura, ce-i conferă celui dintâi adâncime și gravitate. În intervalul creat se conturează spațiul ce pune în valoare natura picturii ca pharmakon.
În ansamblul creației lui Ioan Aurel Mureșan, ce evoluează între explorarea picturii din unghiul materist al unei expresivități marcate de rigoare conceptuală și eliberarea explozivă a imaginarului, ciclul „Ultrasilvania” (2013-2014), expus acum la muzeul craiovean, ilustrează expresia unei revigorări stilistice și formative după o perioadă de pauză a creației.
