În prelungirea anilor de formație academică (1979-1981), artistul Ioan Aurel Mureșan continuă practica desenului, ca mediu cu finalitate autonomă, până în anii 1983-1885, exersându-se în tehnicile clasice, dar preocupat și de experimentarea suporturilor diferite – hârtie cerată, hârtie de ambalaj, hârtie colorată etc. Acest exercițiu îl va transfera, ulterior, și în pictură, încercând ca suport materiale diverse. Ulterior acestei perioade, desenul va continua sub forma unor notații sumare pentru compoziția seriilor picturale, însemnări ce se regăsesc în câteva caiete de schițe. După anul 2000, nu mai recurge la desen ca mediu de exprimare vizuală.