1979-1985: Începuturi

„S-a observat că lucrările lui Ioan A. Mureșan nu reproduc niciodată pur și simplu “materia” ca atare, nu rămân niciodată în amorful acesteia. Ele își extrag de aici un principiu de fervoare și maximă intensitate. Că experiența informală e numai un prilej al unei eliberări și al regăsirii de sine a demonstrat-o evoluția artistului. De la non-figurative „semne” și „mitologii”, la „măști”, apoi la „pământuri” și apoi la „case” – a fost o cale ce punctează progresia unei gândiri și ordonări formale, ordonarea figurală a unei expresivități, asumarea unui chip și a unui sens prin care materia picturală, cunoscută odată din interior, se umanizează, constrânsă din nou formei, semnificației și timpului.”